Cu totii ne dorim sa le spunem copiilor sa faca ceva, iar ei chiar sa ne asculte in momentul cand le solicitam. Si tuturor ne este frica de vestitele “crize ale copiilor”, folosite chiar si de reclamele la prezervative. Nu exista o solutie magica, dar exista o solutie ce ajuta parintii sa educe un copil sa accepte un refuz sau sa asculte ceea ce i se spune : empatia.
Toti oamenii au nevoie sa se simta intelesi si iubiti indiferent de orice, in mod special copiii, pentru care parintii sunt centrul universului, sistemul lor de referinta. Pentru a avea rezultate, parintele trebuie “sa se puna in pielea celui mic”, sa aiba asteptari adaptate varstei acestuia si sa accepte ca uneori comportamentul lui este cel specific varstei. Orice copil va prefera sa se joace, decat sa mearga sa se se spele pe dinti, pentru el nu este o prioritate sa se imbrace mai repede dimineata pentru ca mama trebuie sa ajunga la serviciu. Oricat de mult ne-ar usura noua munca, nu putem sa-i cerem unui copil de 3 ani sa isi faca ordine in camera sau unuia de 2 ani sa se imbrace singur.
Chiar daca sunt momente cand simtim ca ne exaspereaza, trebuie sa ne calmam si sa realizam ca cel mic se comporta ca un copil de 3 ani, pentru ca are 3 ani!!
Educatia empatica nu inseamna educatie permisiva, ci impunerea unor limite empatice :
- Empatie . Asezati-va la nivelul copiilor si luati la cunostinta ceea ce fac, apoi stabiliti contactul vizual pentru a face o solicitare.
- Contact vizual. In momentul cand le solicitam celor mici sa faca ceva, trebuie sa fim siguri ca ei ne asculta, de aceea trebuie sa stabilim contactul vizual pentru inceput, astfel strigati-i pe nume, atingeti-i usor cu mana pe umar. Daca in mijlocul propozitiei inceteaza sa fie atenti, reluati momentul de conectare
- Aratati-i ca intelegeti ceea ce simte
- Control . Oferiti copilului posibilitatea de a alege intr-un cadru restrans, cel mic se simte stapan pe situatie, dar parintele are controlul.
- Ajungeti la o intelegere privind alegerea de mai sus si respectati-o.
- Respectarea intelegerii
Exemplu: Copilul se joaca pe jos, parintele ii solicita sa vina la masa.
Parintele se aseaza langa copil, ii spune “ wow ce masina mare construiesti”, stabileste contactul vizual cu acesta, apoi ii spune “ este ora mesei, haide sa mancam”. Cel mic refuza, parintele empatizeaza din nou si ii ofera posibilitatea de alege “ stiu cat de mult iti place sa te joci, dar este ora mesei, vrei sa vii acum sau in 5 minute?”, mai mult ca sigur va alege “in 5 minute”, iar atunci parintele ii spune “ ok, avem o intelegere, iar noi ne respectam promisiunile in aceasta casa”. Dupa cele 5 minute, mergeti la copil, asezati-va langa el , “ masina ta acum este mai colorata, mai mare etc., dar au trecut cele 5 minute, hai sa mergem la masa”. Daca sunteti la inceput cu aplicarea acestei tehnici, copilul este posibil sa refuze iar, caz in care il imbratisati si mergeti impreuna spre bucatarie, spunandu-i ca il intelegeti, dar ca este ora mesei si ca ati avut o intelegere. Dupa o anumita perioada, cand se va instala o rutina in comportamentul dvs., copilul va respecta intelegerea fara discutii.
Important: Promisiunile trebuie respectate de toata familia, mai ales de parintii, ei fiind modelul copiilor, asa ca aveti grija ce intelegeri faceti cu cei mici!
Daca pasii de mai sus sunt respectati si copilul totusi face o criza, ce este de facut? Raspunsul este acelasi : empatie!
Ramaneti in permanenta langa el, daca va permite imbratisati-l, daca nu, stati cat mai aproape si anuntati-l ca sunteti acolo pentru o imbratisare. Luati la cunostinta ceea ce simte “ iti doreai sa te mai joci, inteleg iubitule” sau “ai o zi grea, nimic nu merge cum ti-ai dorii”, oferiti o rezolutie si intelegere “ in curand te vei simti mai bine, mami te iubeste si este aici langa tine”
Crizele copiilor sunt o manifestare a emotiilor profunde si amestecate pe care ei le simt. Si cei mici au zile mai grele, simt frustrari pentru ca nu reusesc sa faca anumite lucruri. Se poate sa se fi certat cu un coleg la gradinita, sau sa-i fi fost dor de parintii, sau sa nu fi reusit sa isi lege singur sireturile, pentru ei toate acestea sunt importante, Fiind in crestere, inca nu au invatat cum sa isi controleze emotiile, asa ca acestea dau “navala” cand ne asteptam mai putin sau din motive aparent banale. De cele mai multe ori, copiii nu plang din cauza motivului evident (exemplu : nu are voie sa mestece bricheta), acela este doar momentul declansator.
Daca parintele gestioneaza situatia cu intelegere si calmitate, copilul va invata incetul cu incetul sa-si gestioneze singur emotiile.
Pentru ca cei mici sa fie cooperanti, au nevoie sa se simta iubiti mereu de parinti, mai ales in momentele mai putin bune.
Raluca Barcan
Psiholog clinician si Coach in parenting
Tel: 0767.803.501
Email: raluca.barcan@yahoo.com