Acest articol este dedicat mamicilor:
Dragelor, voi incepe prin a va spune ce am aflat de la mai multi neonatologi : “ suntem o gramada de minti luminate in lumea asta, si inca nu stim ce sunt de fapt colicii”. De asemenea este important de retinut ca doar 1 copil din 5 prezinta colicii.
Majoritatea persoanelor definesc colicii ca fiind gaze, balonare si prescriu medicamente, siropuri ce ajuta digestia.
Specialisti mentioneaza ca pentru a putea spune ca un bebelus are colicii trebuie sa planga minim 3 ore pe zi, minim 3 zile pe saptamana, cel putin 3 saptamani!
Este un fapt dovedit ca in primele 3 luni de viata, sistemul digestiv al bebelusilor este in dezvoltare, el incercand sa se adapteze vietii extrauterine si al hranei, respective laptelui. Cel mai bun lapte pentru un copil este cel matern, fiind cel mai usor digerabil, special conceput pentru fiecare bebelus, in fiecare etapa de dezvoltare.
Dar de ce 1 copil din 5 urla cat il tin plamanii din cauza balonarii, si altii doar simt un discofort si sunt usor irascibili? Raspunsul este mama si modul in care ea reactioneaza!
Cum majoritatea dintre voi ati experimentat sau ati aflat, in primele 3 luni de viata bebelusii nu fac mai nimic , dorm, mananca, murdaresc scutece, unii plang mai mult decat altii, si vor muuult in brate! Abea dupa 3 luni incep sa prinda obiecte cu manutele, sa isi tina bine capul, sa interactioneze mai mult cu adultii.
Specialistii numesc primele 3 luni de viata “al patrulea trimestru de sarcina”, si sfatul lor este sa incercam sa recreem mediul intrauterin cat mai mult, pentru ca adaptarea bebelusilor sa fie cat mai lina cu putinta.
Astfel este foarte important ca bebei sa stea cat mai mult cu mama, in bratele ei, pe cat posibil piele pe piele, sa ii auda bataile inimii, sa fie alaptati la cerere, mangaiati, leganati si sa auda un „sssst” , asemanator cu sunetul sangelui mamei care circula in vene si pe care cel mic l-a auzit timp de 9 luni.
Stiati ca in Indonezia nu exista conceptul de “colici”? Oamenii aceia pur si simplu nu stiu ce inseamna , deoarece credinta si cultura lor, spune ca in primele 3 luni bebelusii sunt inca ai zeilor, si acestia trebuie sa stea numai in bratele mamei si sa fie alaptati la cerere, daca nu, zeii il pot lua oricand. Apoi dupa cele 3 luni se organizeaza o ceremonie simbolica, in care bebelusii devin copii parintilor, nu ai zeilor.
Facand abstractie de credinta irationala ca un spirit/zeu iti poate lua oricand copilul pana la 3 luni, modul in care mamele se comporta cu copii in primele 3 luni de viata este mai mult decat benefic pentru cei mici.
Legatura dintre mama si copil este atat de stransa, incat in primele luni de viata, copilul simte tot ce simte mama, exact ca atunci cand era in burtica mamei. In acest sens este foarte important linistea sufleteasca a mamei, starea ei de spirit, sanatatea ei psihica.
Cel mai bun lucru pe care tatal, parintii si rudele il pot face pentru mama si copil este sa o sustina in aceste luni, sa o incurajeze sa-si asculte instinctul de mama care “este cel mai bun doctor”, cum a spus unul dintre neonatologii cu care am discutat.
Aceste luni sunt perioada de adaptare atat pentru bebelus cat si pentru mama, este momentul cel mai important cand mama invata sa-si asculte copilul si sa gestioneze propria feminitate.
Astfel este important sa nu uitati de voi : incercati de cateva ori pe saptamana sa va acordati o ora pentru voi, sa cititi, sa faceti o baie relaxanta, sa iesiti cu fetele la un suc. Da sunteti mame, dar nu ati incetat sa fiti femei, sotii, prietene!
Aceste ore sunt importante in consolidarea relatiei tata-copil! Nu uitati ca bebelusi se nasc iubindu-va pe voi, dar de tati se indragostesc in fiecare zi, acelasi lucru este valabil si pentru tati! O ora pe zi este minimul necesar pentru construirea relatiei intre copil si tata, ca ei sa se cunoasca, sa se imprieteneasca si sa se iubeasca mai presus de orice.
Stiu ca mare parte din voi, ati experimentat sentimentul ca nimeni nu ingrijeste mai bine ca voi copilul, ca tatal parca este neindemanatic, si de cele mai multe ori aveti dreptate, dar dati-le o sansa! Barbatii nu au instinct matern, dar si ei isi iubesc nespus copiii, si usor usor vor ingriji la fel de bine ca si voi “botul vostru de aur”! Este important sa ii permiteti sau sa ii solicitati tatalui de la inceput sa va ajute in ingrijirea celui mic, cand nici voi nu sunteti experimentate, in modul acesta invatati impreuna, iar tatal va sti cum si ce sa faca cand sta cu cel mic, in momentele voastre de reincarcare a bateriilor.
Daca simtiti ca nu reusiti sa faceti fata situatie, ca instinctul vostru matern nu exista, daca simtiti o frica irationala ca nu va puteti ingriji corespunzator copilul, va sfatuiesc sa contactati un psihoterapeut! Depresia post-partum exista, iar consilierea psihologica este cel mai bun tratament, sansele “sa va treaca” de la sine sunt foarte mici, iar cu tratamentul corespunzator puteti depasii rapid situatia si sa va bucurati de minunea de a fi mame!
Ma inclin in fata voastra, sunteti mame, sunteti MINUNATE!